Dezvoltarea istorică a materialelor de protecție

Aug 02, 2026

Lăsaţi un mesaj

Originile echipamentelor de protecție pot fi urmărite încă din cele mai vechi timpuri. În timpul izbucnirii ciumei de la Atena, Grecia antică, în 430 î.Hr., Hipocrate nu avea practic nicio protecție. În secolul al XIII-lea, slujitorii curții din dinastia Yuan foloseau „pânză de mătase care acoperă gura și nasul” ca primele „măști” din China. În timpul morții negre din secolul al XIV-lea, medicii foloseau în general bumbac sau in pentru a-și acoperi gura și nasul. În secolul al XVI-lea, pentru a combate Moartea Neagră, Charles Delom a inventat o mască asemănătoare cu ciocul de pasăre care acoperă toată fața, împreună cu un „costum de protecție” dintr-o singură piesă.

 

Echipamentele moderne de protecție au început să se dezvolte sistematic. În 1876, chirurgia aseptică nu necesita utilizarea măștilor. În 1895, patologul german Lederich a descoperit că saliva personalului medical provoacă infecții ale rănilor și a recomandat folosirea măștilor din tifon. În timpul focarului de ciumă pneumonică din nord-estul Chinei din 1910, Wu Lien-teh a inventat o mască simplă „în stil Wu”. Pandemia de gripă spaniolă din 1918 a făcut ca măștile să fie disponibile pe scară largă pentru public. În 1886, sterilizarea cu abur a fost adoptată pe scară largă, iar Kurt Schimmelbusch a proiectat tuburi de sterilizare a pansamentului, capace sterile albe, măști și mănuși de cauciuc ultra-subțiri, ceea ce a condus la adoptarea hainelor albe de către personalul medical. În 1931, Statele Unite au dezvoltat un material de protecție impermeabil tratat cu compuși de fluorocarbon și benzen.

Trimite anchetă